Despre mine
Salut, sunt Sabin Pop, psiholog clinician și psihoterapeut în Cluj-Napoca, și sunt om înainte de a fi psiholog. Drumul meu spre psihologie a început în primul an de facultate, într-o perioadă delicată, cu frici, cu anxietăți și cu întrebări la care nu aveam răspuns, în frunte cu „cine sunt eu?”. Curiozitatea de a-mi răspunde și dorința de a înțelege suferința umană și mecanismele psihologice asociate m-au condus la Facultatea de Psihologie. Uneori spun că meseria asta m-a ales pe mine.
Nu am simțit niciodată nevoia de a privi cu superioritate omul din fața mea. Cred în egalitatea dintre noi și, de asemenea, cred în fericirea de a trăi simplu. Nu-mi place să judec, deși uneori o fac. Nu sunt un om perfect, pentru că nu există oameni perfecți: greșesc și din greșeli învăț. Și mai cred un lucru, pe care îl repet des: între ceea ce ni se întâmplă și felul în care reacționăm există întotdeauna libertatea de a alege cum să reacționăm.
Lucrez mai ales cu adulți și cu tineri, oameni din generația mea: studenți, liber-profesioniști, oameni cu funcții de răspundere, persoane care au nevoie de ajutor și care îl caută de multă vreme. Adesea ajung la mine persoane care se luptă cu perfecționismul și cu partea critică, cu anxietatea și atacurile de panică, cu nopțile în care nu pot dormi, cu stări depresive, cu gândurile care aleargă în toate direcțiile și nu-i lasă să ia o decizie, sau cu senzația că trebuie să poarte o mască ca să fie acceptați.
M-am format în terapia cognitiv-comportamentală, iar în ședințe folosesc și terapia prin acceptare și angajament (ACT), terapia schemelor, terapia comportamentală dialectică (DBT) și alte metode validate științific; acum mă formez în terapia bazată pe procese (PBT). Pe scurt, mă uit la omul din fața mea ca la un întreg: cu părțile care funcționează bine și cu cele care îl încurcă, cu valorile și cu resursele pe care le are deja și cu care putem lucra. Emoțiile nu se sting la buton: anxietatea, tristețea sau furia îndeplinesc o funcție, ne pot încurca, dar ne pot și ajuta, în funcție de context. Lucrăm ca să înveți ce să faci cu ele, nu să le ștergi.
La prima ședință nu trebuie să știi nimic: e de ajuns să fii tu însuți. În primele minute ne cunoaștem, iar tu simți dacă te poți conecta cu mine. Apoi îmi povestești ce te-a adus, cu cuvintele tale, iar eu ascult omul din fața mea așa cum este, fără filtre și fără etichete, pentru că știu cât de important e să te poți deschide în fața cuiva fără să te simți judecat. Nu insist niciodată asupra unui subiect pentru care nu te simți pregătit: mergem cu pași mici spre obiective mari. Mulți pleacă de la prima întâlnire cu mai multă curiozitate, și cu speranța că lucrurile se pot schimba.
Știu că e greu să te deschizi în fața unui om, să te arăți vulnerabil și să te temi că vei fi judecat sau că doar tu ai problema asta. E normal să te simți așa, există un motiv pentru felul în care te simți și nu ești singurul care a trecut prin astfel de momente. Terapia nu e pentru cei slabi, e un loc în care înveți să te cunoști și să alegi cum reacționezi. Ne putem vedea la cabinet, în Cluj-Napoca, sau online. Iar dacă amâni de mult, îți spun doar atât: „Vindecarea sau schimbarea nu este garantată, dar este posibilă și accesibilă.“